Crassus. Primul magnat al Romei

Descriere

Povestea dramatică a primului magnat al Romei antice, extrem de actuală şi astăzi

Scriitorul britanic Peter Stothard a transformat istoria lui Crassus, totodată cel mai bogat om și cel mai faimos învins din Roma antică, într-o incredibilă parabolă despre bani, ambiție și putere. Rezultatul: o carte de istorie care se citește cu sufletul la gură și care îți arată cât de puține lucruri s-au schimbat în ultimii 2000 de ani în legătura indestructibilă dintre politică și avere.   

Marcus Licinius Crassus (115-53 î.Hr.) a căpătat un chip în conștiința epocii moderne grație interpretării magistrale a lui Laurence Olivier în filmul Spartacus, regizat de Stanley Kubrik. Viața lui revine ca un punct de maxim interes și studiu în zilele noastre din perspectiva interacțiunilor controversate dintre afaceri, finanțe și politică. Crassus a fost practic primul afacerist modern din Roma Antică, cel mai bogat om din ultimii ani ai republicii romane și totodată un actor principal pe scena politică. Era un strateg meticulos, un maestru al riscurilor politice și financiare. A jucat un rol esențial în ascensiunea lui Iulius Cezar și s-a remarcat, din postura de comandat suprem al armatei romane, prin modul brutal în care a reușit să înăbușească revolta sclavilor conduși de Spartacus.

Cartea lui Stothard redă într-un stil captivant întorsătura de situație care îi va marca destinul. În vara anului 54 î.e.n, Marcus Licinius Crassus, deja trecut de 60 de ani, plănuia să adauge și gloria militară la onorurile politice pe care le dobândise deja. Cu mantia sa roșie pe umeri, se pregătea să traverseze Eufratul pentru a purta în Orient un război fără precedent. Alături de fiul său, a condus armata romană într-o campanie neprovocată împotriva Parției, situată în regiunea actualei granițe dintre Turcia, Siria și Irak. Nu numai că au fost anihilați în bătălia de la Carrhae, dar au pierdut și stindardele cu acvilă ale legiunilor romane. Istoricii descriu că, după moarte, regele part i-ar fi umplut gura cu aur topit, ca simbol pentru lăcomia care l-a condus întreaga viață și i-a adus și sfârșitul. Treizeci de ani mai târziu, împăratul Augustus a recuperat acvilele legiunilor lui Crassus, considerând că aceasta se număra printre cele mai mari realizări ale sale.

Însă înfrângerea catastrofală de la Carrhae a stăruit în conștiința romană vreme îndelungată. A dat un sens anecdotic vieții afacerisului și politicianului roman Marcus Licinius Crassus, pe care Stothard o redă cu atât de multă transparență și talent în cartea de față.