Pensiunea Vlahia
Vă prezentăm pe scurt ,,Povestea Vlahia”, respectiv povestea pensiunii Vlahia Inn****, văzută prin ochii unui client al pensiunii, profesor, decan al Facultății de Litere din Târgul Mureș.
,,Dacă în România ar învia admirația aristocratică pentru rafinament, stil, bun-gust, decență, bună-cuviință, pasiunea lucrului făcut cu întreaga ființă, cu mândria demnă a devotamentului, atunci despre Vlahia Inn ar trebui să se scrie de îndată o carte. Nu una de elogii publicitare, ci un eseu simplu și sincer despre ambiția fără emfaze a oamenilor care au construit și întrețin acum această pensiune ce pare decupată din cea mai cosmopolitană versiune a interbelicului și așezată în Moeciu de Sus, la poalele Bucegilor, undeva între zecile de vile și case de oaspeți ce au inundat după 1990 valea.
Vlahia Inn este paradoxală ca un poem minimalist, doar câteva detalii anunță, din afară, cosmosul interior: oameni cu suflet de estet ce o conduc, de la proprietari la personal, încăperile decorate germanic, oarecum auster, însuflețite de ornamente dispuse pretutindeni cu sensibilitatea unor colecționari de miniaturi ce te pot transporta în timpuri nebănuite.
Vlahia Inn este despre puterea, atât de slăbită astăzi, prin care nuanțele, contururile, obiectele cele mai neînsemnate aparent, pot ivi în noi înșine cărări nebănuite, poteci umbroase, ducând adânc în ceea ce este trecutul personal.
Aici-o păpușă de porțelan îmbrăcată nemțește te urmărește cu ochi mari, de sticlă pictată, chemându-te pe undeva în îngropata copilărie. Dincolo-între obiecte de mobilier art nouveau, o mașină de cusut îți pornește în ureche vocea bunicii ori a vreuneia mătuși ce locuiește acum doar în memoria involuntară. Sunt puteri magice acestea, pe care nu-i de mirare că le are o pensiune păzită de dealuri pe care deunăzi se puteau zării ielele, pierzând pentru totdeauna sufletele feciorilor, țesând și destrămând destine.
Zâmbetele oamenilor, sclipirile din privirile lor, naturalețea calmă a tuturor gesturilor, occidentalitatea (iată un cuvânt foarte exact!) proiectează întregul cosmos al Vlahiei undeva în irealitate.
Ca Hanul Ancuței ori Hanul lui Manjoala, despre Vlahia Inn nu poți fi sută la sută sigur că există cu adevărat. Nici nu se arată oricui și oricum frumusețea aceea secretă, fremătătoare, din vocile fetelor ce cântă acompaniate de chitară, un folk revolut, superb și tragic, nici lumina magentă a amurgului prelingându-se peste munți. Despre Vlahia Inn nu se pot scrie deci texte obiective, recenzii pe gustul omului postmodern. Se pot trăi doar experiențe, se pot spune povești. Nimic mai mult decât povești frumoase. Dar nici mai puțin.”
Adresa:
Pensiunea Vlahia Inn**** Strada Principală 21A, Moieciu de Sus, 507134, România
Comments (3)
Într-adevăr, Vlahia este o poveste. Ea s-a născut din dorul de copilărie, de casa bunicilor învăluită în memorie de arome calde, duioase, cu mobilier din lemn greu, îndulcit de dantelării delicate şi argintării patinate. Ea a fost hrănită de o pasiune pentru frumos, pentru detaliile ce complică prin simplitate percepţia universului imediat, amestecând sentimentele, creând paradoxul…Şi tocmai această deconcertare face povestea Vlahia atât de incredibilă, mai ales că spaţiul ei de existenţă aparţine unei naţii împiedicate de-a lungul istoriei de o fire ambiţionată mai mult de frumuseţea caprei vecinului decât de promovarea propriilor valori.
Vlahia este o poveste care naşte alte poveşti, ea se rescrie mereu prin oamenii care o află, o înţeleg şi o îndrăgesc. Ea se spune şi se cântă, se gustă şi se atinge. Vlahia este o poveste în care te redescoperi sau te reaminteşti. Iar dacă ai fost binecuvântat cu o înţelegere a cuvintelor nespuse, cu siguranţă vei părăsi Vlahia cu sentimentul că aparţii unei noi familii şi cu dorinţa de a reveni pentru a-i găsi un nou tâlc. De a o retrăi.
Juliana Seidl (Facebook)
Minunata poveste,cu vechi si nou,intr-o armonie perena!
Vlahia e mai mult decât o poveste, e… un volum de povești și în același timp e o parte din povestea fiecăruia care i-a trecut pragul!
Nu se poate să fi intrat în povestea ei fără a o înfrumuseța pe ta! Rămâne acolo, în inima ta, tocmai pentru ca te-a îmbogățit și te-a înzestrat și pe tine cu frumos! ❤️