Pensiunea Vlahia

Vă prezentăm pe scurt ,,Povestea Vlahia”, respectiv povestea pensiunii Vlahia Inn****, văzută prin ochii unui client al pensiunii, profesor, decan al Facultății de Litere din Târgul Mureș.

,,Dacă în România ar învia admirația aristocratică pentru rafinament, stil, bun-gust, decență, bună-cuviință, pasiunea lucrului făcut cu întreaga ființă, cu mândria demnă a devotamentului, atunci despre Vlahia Inn ar trebui să se scrie de îndată o carte. Nu una de elogii publicitare, ci un eseu simplu și sincer despre ambiția fără emfaze a oamenilor care au construit și întrețin acum această pensiune ce pare decupată din cea mai cosmopolitană versiune a interbelicului și așezată în Moeciu de Sus, la poalele Bucegilor, undeva între zecile de vile și case de oaspeți ce au inundat după 1990 valea.

Vlahia Inn este paradoxală ca un poem minimalist, doar câteva detalii anunță, din afară, cosmosul interior: oameni cu suflet de estet ce o conduc, de la proprietari la personal, încăperile decorate germanic, oarecum auster, însuflețite de ornamente dispuse pretutindeni cu sensibilitatea unor colecționari de miniaturi ce te pot transporta în timpuri nebănuite.

Vlahia Inn este despre puterea, atât de slăbită astăzi, prin care nuanțele, contururile, obiectele cele mai neînsemnate aparent, pot ivi în noi înșine cărări nebănuite, poteci umbroase, ducând adânc în ceea ce este trecutul personal.

Aici-o păpușă de porțelan îmbrăcată nemțește te urmărește cu ochi mari, de sticlă pictată, chemându-te pe undeva în îngropata copilărie. Dincolo-între obiecte de mobilier art nouveau, o mașină de cusut îți pornește în ureche vocea bunicii ori a vreuneia mătuși ce locuiește acum doar în memoria involuntară. Sunt puteri magice acestea, pe care nu-i de mirare că le are o pensiune păzită de dealuri pe care deunăzi se puteau zării ielele, pierzând pentru totdeauna sufletele feciorilor, țesând și destrămând destine.

Zâmbetele oamenilor, sclipirile din privirile lor, naturalețea calmă a tuturor gesturilor, occidentalitatea (iată un cuvânt foarte exact!) proiectează întregul cosmos al Vlahiei undeva în irealitate.

Ca Hanul Ancuței ori Hanul lui Manjoala, despre Vlahia Inn nu poți fi sută la sută sigur că există cu adevărat. Nici nu se arată oricui și oricum frumusețea aceea secretă, fremătătoare, din vocile fetelor ce cântă acompaniate de chitară, un folk revolut, superb și tragic, nici lumina magentă a amurgului prelingându-se peste munți. Despre Vlahia Inn nu se pot scrie deci texte obiective, recenzii pe gustul omului postmodern. Se pot trăi doar experiențe, se pot spune povești. Nimic mai mult decât povești frumoase. Dar nici mai puțin.”

Adresa:

Pensiunea Vlahia Inn**** Strada Principală 21A, Moieciu de Sus, 507134, România

http://vlahia.ro