Istoria lui Pendennis (vol.I & II)

Descriere

Bildungsromanul „Istoria lui Pendennis” este centrat în jurul frământărilor și încercărilor prin care trece protagonistul eponim, Arthur „Pen” Pendennis, oferind totodată o descriere detaliată și adesea critică a societății contemporane._x000D_
_x000D_
Personajele și evenimentele servesc drept vehicule pentru comentariile autorului cu privire la ipocriziile și defectele aristocrației engleze. Acțiunea romanului se desfășoară pe fundalul societății victoriene, caracterizată de o structură de clasă rigidă și de ierarhii sociale și urmărește transformarea lui Pen dintr‑un tânăr naiv într‑un adult conștient de sine și matur în gândire._x000D_
_x000D_
Pe măsură ce intriga progresează, Arthur se confruntă cu diverse dileme morale și etice, cauzate de încurcăturile sentimentale în care este implicat sau de alegerile pe care este forțat să le facă și care îi provoacă principiile și convingerile._x000D_
_x000D_
Educația lui Pen este un element central al călătoriei sale, pe parcurs întâlnind profesori și mentori care îl ghidează intelectual și moral._x000D_
_x000D_
„Istoria lui Pendennis” amintește de precedentul roman al lui Thackeray, „Bâlciul deșertăciunilor”, fiind una dintre acele cărți clasice în care țesătura intimă a narațiunii gravitează adesea în jurul problemelor de clasă socială ori a celor care țin de ambiție, integritate și responsabilitate personală._x000D_
_x000D_
„Există un bărbat în vremurile noastre ale cărui cuvinte nu sunt armonizate pentru a ațâța urechile delicate: unul care, mă gândesc, se ridică printre cei deosebiți din societate, […] și care spune adevărul la fel de puternic precum un profet și are o înfățișare la fel de vitală, neînfricată și îndrăzneață.” – Charlotte Brontë _x000D_
_x000D_
„Thackeray posedă o dexteritate a observației, o agilitate a minții și un simț ascuțit în ceea ce privește incongruențele și grotescul.” – Henry Dwight Sedgwick Jr., The Atlantic_x000D_
_x000D_
„Felul lui Thackeray de-a scrie întruchipează perfecțiunea scriituri conversaționale. Grațioasă, dar energică; incredibil de artificială, deși extraordinar de profundă; cu un praf de modestie, însă cu o eleganță sporită; ușor ritmică, dar plină de culoare și înzestrată cu malițiozitate și semnificație; de-o bunăcuviință strașnică, însă și plină de carismă – o limbă engleză de rang înalt, un apogeu al artei literare.” – W.E. Henley